Ai căutat cuvântul " tată "

Rezultatele căutării: 19

Termeni asemănători:

Definiții:

1.TÁTĂ, tați, s. m. 1. Bărbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care și-l dă el însuși când vorbește cu copiii săi; taică, părinte, tătân, babacă. ◊ Tată de familie = bărbat care are copii pe care îi crește; cap de familie. Tată mare sau tata-moșu = bunic. Tată vitreg = al doilea soț al unei femei în raport cu copiii ei dintr-o căsătorie anterioară. Tată bun = tată adevărat. ◊ Loc. adj. Din tată în fiu = transmis de-a lungul generațiilor, prin descendență directă, din generație în generație. ◊ Expr. Calcă pe urmele lui taică-său, se spune despre cel care seamănă cu tatăl său în apucături și obiceiuri (rele). Bucățică ruptă tată-său sau tată-său în picioare, se spune despre un copil care seamănă perfect tatălui său. Se leapădă și de tată-său sau vinde și pe tată-său, se zice despre un om rău, lipsit de scrupule. Unde dă tata, crește carnea, se spune când părintele își pedepsește copiii pentru binele lor. Măi tată! exclamație de uimire sau de satisfacție. 2. (La vocativ) Termen cu care se adresează cineva unui copil (sau unei persoane tinere străine) pentru a marca un raport de familiaritate și de simpatie. 3. (Uneori determinat prin „socru”) Nume dat de ginere sau de noră socrului. 4. (Fam.) Nume dat unui bărbat (mai în vârstă) în semn de respect sau de afecțiune. ♦ (Pe lângă un nume de persoană) Nume dat unui neam etc. 5. (În credința creștină) Dumnezeu, creatorul lumii. ◊ Tatăl nostru = numele unei rugăciuni creștine. ◊ Expr. (A ști) ca (pe) Tatăl nostru = (a ști) foarte bine, pe de rost, fără greșeală. 6. Fig. (Fam.) Creator, făuritor, fondator. 7. (Glumeț) Cel care întrupează cele mai înalte calități, care este deasupra altora, îi covârșește pe toți. [Nom. sg. art.: tata și tatăl; gen.-dat. sg.: tatii și tatei] – Lat. tata.
( Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a )
2.TÁTĂ tați m. 1) (și cuvânt de adresare) Bărbat considerat în raport cu copiii săi. ♢ ~ bun tată adevărat. ~-socru tatăl soțului sau al soției, privit în raport cu nora sau cu ginerele. ~ mare, ~-moșu bunic. Din ~ în fiu din generație în generație. 2) Bărbat de vârstă aproximativ egală cu a unui părinte. 3) (și ca termen de adresare a unui tânăr către un om mai în vârstă) Bărbat respectat și apropiat cuiva. 4) pop. Persoană care a inițiat un domeniu de activitate sau o realizare importantă. 5) Persoană care protejează pe cineva sau îi acordă un sprijin. 6) (în religia creștină) Creator a tot ce există; Dumnezeu. ♢ ~l nostru numele unei rugăciuni la creștini. (A ști) ca (pe) „~l nostru” a ști (ceva) foarte bine; a ști pe de rost. [Art. tata; G.-D. tatei, lui tata] /<lat. tata
( Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române )
3.BARBA-TÁTEI s. v. tătăneasă.
( Sursa: Dicționar de sinonime )
4.IARBA-TÁTĂLUI s. v. tătăneasă.
( Sursa: Dicționar de sinonime )
5.TÁTĂ s. 1. părinte, (franțuzism) papa, (înv. și pop.) taică, (pop.) tătân, (înv. și reg.) nene, (reg.) tataie, (prin Mold.) babacă, babaie, (Munt., Olt., Dobr., sudul Mold. și sudul Transilv.) tete, (fam.) bătrânul (art.), tati, (arg.) puriu. (Are ~ doi copii.) 2. tată-mare v. bunic. 3. v. Dumnezeu. 4. (BIS.) tatăl nostru = (înv. și reg.) ocinaș.
( Sursa: Dicționar de sinonime )
6.TATĂ BĂTRÂN s. v. unchi.
( Sursa: Dicționar de sinonime )
7.TATĂ MÓȘ s. v. unchi.
( Sursa: Dicționar de sinonime )
8.tátă (-ți), s. m. – Părinte. – Var. tătîne, pl. tătîni. Mr. tată, pl. tătîni, megl. tată, pl. tătǫni, istr. tǫtę. Lat. tata (Diez, I, 413; Pușcariu 1718; REW 8596; Densusianu, Hlr., 139; Pușcariu, Lr., 281), cf. vegl. tuota, alb. tatë, it. de S. tata, it. dial. tato „tată, bunic”, tata „stăpînă”, v. fr. taie, sp., port. tata. Der. din sl. tata, cf. sb., ceh., pol. tata, mag. tata (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Miklosich, Lexicon, 983) nu este probabilă; coincidența se explică prin izvorul expresiv comun, cf. și gr. τάτα, ngr. τατᾶς. Uz general (ALR, I, 152). Are decl. dublă, datorată aspectului său formal; art. tata și tatăl, genitiv tatei și tatălui. Această ultimă formă pare să se explice prin nevoia de a împiedica întîlnirea unei terminații f. cu posesivul m. spune tatălui tău, nici o dată tatei său; din același motiv se preferă uneori folosirea fără flexiune spune tată-tău, sau cu art. antepus, ca la numele proprii spune lui tată-său. Var. tătîne se explică de obicei prin forma vulgară a lat. tata (Densusianu, GS, 139; Rosetti, I, 104), cf. barba, barbanis „unchi dinspre tată”; dar această declinare este de origine germanică și ne putem îndoi că a influențat latina din Dacia. Este vorba probabil de -ne paragogic, ca în it. (Rohlfs, It., 432), cf. cine, sine, sau susținută de echilibrul tată-tătîni cu frate-frățîni sau cu om-oameni (ca noră-nurori, față de soră-surori). – Der. tătînesc, adj. (înv., patern).
( Sursa: Dicționarul etimologic român )
9.táta-móșul s. m. art., g.-d. art. lui táta-móșul
( Sursa: Dicționar ortografic al limbii române )
10.táta-sócrul s. m. art., g.-d. art. lui táta-sócrul
( Sursa: Dicționar ortografic al limbii române )
11.tátă s. m., art. tata, g.-d. art. tátei/lui táta; art. tátăl (numai + atribut sau „Dumnezeu”), g.-d. art. tatălui; pl. táți
( Sursa: Dicționar ortografic al limbii române )
12.tátă-máre s. m., art. táta-máre, g.-d. art. lui táta-máre
( Sursa: Dicționar ortografic al limbii române )
13.tátă-meu (-tău, -său) s. m. + adj.
( Sursa: Dicționar ortografic al limbii române )
14.Tátăl nóstru (rugăciunea) s. pr. n.
( Sursa: Dicționar ortografic al limbii române )
15.a cere cât dracu’ pe tată-său expr. (d. comercianți) a practica prețuri exagerat de mari.
( Sursa: Dicționar de argou al limbii române )
16.a fugi de dracul și a da de /peste ta-su / taică-su expr. a da dintr-un necaz într-unul și mai mare.
( Sursa: Dicționar de argou al limbii române )
17.a ști ca pe apă / ca pe Tatăl Nostru expr. a putea reproduce din memorie, întocmai / fără greșeală.
( Sursa: Dicționar de argou al limbii române )
18.tata-mare s. m. sg. (mar.) comandant de vas.
( Sursa: Dicționar de argou al limbii române )
19.tată, tați s. m. 1. (fig.) creator, făuritor, fondator 2. (glum.) mentor, om care întrupează cele mai înalte calități / care este deasupra altora
( Sursa: Dicționar de argou al limbii române )

Pentru acuratețe:

- caută cuvântul la singular

- folosește diacritice

- consultă lista de abrevieri





Dicționare specializate:
Dicționar academic
Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic
Neologisme
Arhaisme și regionalisme
Dicționar enciclopedic
Dicționar etimologic român
Dicționar gastronomic explicativ
Dicționar medical
Dicționar juridic


Dicționarul explicativ român prezintă definiția corectă a tuturor cuvintelor existente în vocabularul limbii române. Tot în acest dicționar poți găsi diferite expresii care conțin un cuvânt anume sau înțelesul unui cuvânt în funcție de contextul în care acesta poate fi folosit. Dicționarul explicativ însumează de fapt mai multe dicționare specializate ale limbii române. Iar acum ai posibilitatea de a efectua o căutare separat în oricare din aceste dictionare specializate.